joi, 19 aprilie 2012

Dreaming

Revenind la o tema draga mie, depresia. Nu o sa scriu despre tratamentul clinic al depresiei, ci ma gandeam sa postez tot o pseudo-povestire.
Era atat de vesela in ziua aceea. Totul ii mersese bine, la scoala reusise sa se concentreze la ore, chiar intelese tot ceea ce profesori ii explicasera la ore. Pentru prima data, dupa multa vreme, intelesese de ce hotarase sa mearga mai departe la scoala. Intotdeauna fusese "ratusca cea urata". Tot ce auzise de cand era mica era faptul ca ea e urata si proasta. Oricat de bine invatase si oricat de mult se straduia sa fie cuminte si ascultatoare, nimeni nu aprecia asta. Era intotdeauna ultima la care se uitau toti. Iar acum, cand era aproape matura resimtea toate acestea. Simtea cum timiditatea preia conducerea. Chiar daca toata lumea vedea o fata zambitoare si vesela, ea era trista. Se inchidea in camera ei si plangea pana lesina. Singurul lucru care o tinea in viata era scrisul. Isi scria gandurile... ganduri negre, sinucigase. Nu o data se gandise sa se arunce de la etaj... oricum nimeni nu ii va simti lipsa. Dar azi nu, azi era o zi buna. Radea cu adevarat, radea pana si sufletul ei, pana acum negru si trist. Nu era soare, ploua, dar pentru ea era perfect. Ajunse acasa, unde era singura deocamdata. Putuse sa urle de fericire, fara sa o certe nimeni. Se pusese sa scrie... Pentru prima data foile ei vedeau gaduri pozitive. Simtea ca se indragostise cu adevarat. Nu, nu era un baiat... Si nu, nici o fata. Era sentimentul acesta nou. Se simtea valoroasa, descoperise ce vroia de la viata, unde vrea sa ajunga.
Vrusese sa le spuna si parintilor, dar acestia erau prea ocupati si stresati sa o asculte... Singura replica pe care o auzise era: "ia mai lasa-ne cu prostiile tale, treci si invata sau fa ceva folositor, ca uite, nu ai facut nimic azi". Nu acesta era raspunsul pe care il asteptase... Cazuse pe ganduri... oare ceea ce simtise azi era doar o iluzie? Era doar o dorinta a ei? Gandurile negre ii navalau in minte... Oare chiar era nefolositoare? Nu o iubea nimeni? Ce sa faca? Se uita in jos de la etaj... Haul parca o chema, dorea sa o imbratiseze... Nu era pentru prima data cand se simtea atrasa de moarte... nu o data ii auzise chemarea... Dar azi nu era destul de puternic cantecul mortii. Nu inca. Va mai lupta si maine cu viata, daca nu o vor dobora lacrimile...

4 comentarii: