My life, I think...

De cateva luni am intrat in presa, marele meu baubau... Nu stiu ce m-a apucat, dar nah, am zis ca nu o sa mor. Adevarul e ca nu sunt redactor decat rar, si atunci pe publicitate... dar din pacate, imi place :)) toata tevatura, interesele, etc... e fun de urmarit.
Unii nu si-ar calca pe mandrie sa lucreze pt politicieni and stuff, sa fie unelte de manipulare, dar mie imi place sa experimentez. Asa cum pot lucra, ca si P.R.-ist pt oricine, atata timp cat nu mi se baga in munca, si intelege ce e P.R.-ul si cu ce se mananca. Stiu ca scriu degeaba, si ca imi exprim niste anxietati in eter, dar imi place =))
Nu mai fabulez mai departe, deocamdata, dar revin cu update-uri in curand.

Relatari

Iar am revenit sa va strezes pe blogul meu. De multe ori am impresia ca nu am ce sa va zic, sau zic lucruri inutile. Eh, azi chiar vreau sa scriu fara sa ma gandesc la asta. De cand am ajuns in presa, chiar daca am jurat sa nu fac jurnalism, am ajuns mai cinic, poate, vad lumea altfel decat o vedeam inainte. Imi e dor, cred, de inocanta mea dinainte, dar nu cred ca o voi regasi. A trecut, nu mai sunt copil, chiar daca ador desenele animate, animalele. Imi mai e dor de gotha din mine, care se pare ca s-a ascuns bine pana sambata, cand a avut prima rabufnire, dupa 4 ani de liniste. De atunci ascult non stop HIM si The Rasmus. Ador starea asta, de rataceala intre deprimare si fericire.
Poate de vina e si faptul ca am inteles ca visele mele de PR nu sunt chiar realizabile. Romanii inca nu stiu cu ce se papa PR-ul. Salariile sunt ok, dar nu te lasa sa iti pui in practica ideiile, sau ceea ce ai invatat ca trebuie facut, si pt asta gotha din mine rabufneste, se revolta.
Dar sa lasam astea. ati vazut ce toamna superba avem? Numai potrivita sa fii indragostit :) (eh, eu sunt de aproape 4 ani, dar nah, nu conteaza anii). Ador culorile, vnirea frigului si a iernii. Pacat ca vine agitatie sarbatorilor. Nu imi place ceea ce se face acum de sarbatori. Imi e dor de linistea, caldura, siguranta Craciunului de odinioara. Parca acum nu mai e la fel, agitatie, stres... Eh, dar asta o vom discuta la momentul potrivit. Va las acum, trebuie sa impachetez. Plec departe pt cateva zile... plec sa invat ceva... sper. Asa ca pe curand...
Si o poza, asa ca si un cadou:)

O zi nasoala

Stiu ca v-am promis o continuare... intregul roman zace ascuns intr-un sertar al biroului meu vechi... Sincer? Nu am mai avut timp sa scriu... cu licenta, cu gasitul unui job (nu va angajati la cunoscuti!!!!) cu toate....
Eh, dar azi mi-a venit sa scriu pe blog. De ce? Nu stiu... Stiu doar ca ma simt nasol, am o stare de plans... Parca nimic nu e bine.... Ma simt tradata si tradatoare, fara motiv, simt ca nu ma iubeste nimeni, chiar daca am un iubit afectuos, parinti care ma adora si prieteni dragi. Dar parca ceva lipseste, parca nu e de ajuns... Poate e o stare a mea, sunt poate intru intr-o stare depresiva si scriu prostii, doar sa nu ma gandesc la altele.....
In orice caz, in doua luni am trecut prin multe... poate starea asta e urmarea acestor fapte. Eh, va trece si asta. Va fi bine si pt mine. O zi splendida sa aveti :))

Un roman nou[fragment]

Zbang,zbang,zbang se auzea prin preeria linistita de obicei... Rose iesi sa se bucure de primele raze ale soarelui cand fu surprinsa de o avalansa de gloante. Speriata, intra in casa, lua arma grea de vanatoare si iesi sa se apere de atacatori. Viata nu e chiar asa usoara pe acest nou continent cum spera ea pe vasul ce o aducea dinspre Europa...Cat a fost pe vas visa la campiile intinse din povestile bunicii, care le auzea seara. Visa la o lume idilica, din povesti, o viata usoara si fara chinuri pe acest nou continent.America, ce nume cidat pentru un continent. Dar tot e bine, macar a scapat din mizeriile Londrei. A lucrat 5 ani sa isi poata permite un bilet pe vasul ce o ducea acum spre libertate. A luat cu ea doar cateva haine, pusca de vanatoare a tatului ei si multe vise si sperante. Ajunsa in New York a luat trenul catre Vest, unde se dadeau inca pamanturi gratis pentru temerari. Ea era curajoasa si se avanta in necunoscut sa isi gaseasca locul. Si ce daca era femeie?Asta insemna ca nu poate munci? Pe pamantul primit isi ridica o casuta mica, asa cum visa ea de mica ca va avea. Avea pamant si o ducea desul de bine. Dar o deranjau incursiunile acestor salbatici care incercau sa o jefuiasca., ca si in dimineata aceasta. Dar ea nu vroia sa renunte la putina ei avere.Isi apara pamantul cu furia leoparzilor. Era al ei. In sfarsit ceva numai si numai al ei!
Va urma...

Un alt vis...

Asa cum am promis, o alta povestioara, tot legata de vise :D
Adorm... In toropeala linistita a verii... sunt obosita si vreau sa dorm, fara vise, fara ganduri, dar gandul imi zboara aiurea. Imi zboara la clipele minunate petrecute alaturi de El.
Cine e El? E un barbat frumos(pt. mine) inalt, brunet... care ma iubeste.
Cine sunt eu? O fiinta marunta din Universul acesta, care visa cariera pana sa il intalneasca pe El. Cineva care credea ca barbatii sunt simple jucarii in mainile femeilor, jucarii care trebuie schimbate constant si din care nu poti avea nicio data prea multe. Dar toate astea s-au schimbat cand l-a vazut pe El.
A fost o seara de martie calma si linistita. Ea iesise la plimbare, vroia sa se bucure de primavara, de renastere. Si vroia sa scape de frigul din suflet. Avea totul, dar se simtea goala pe dinauntru. Asta pana cand il intalni pe El. Cobora dintr-o masina, venise in vizita, in orasul ei! Nu ii veni sa creada ce vede... Si-a uitat si propriul nume. Cand s-a apropiat de ea, tremura toata, nu stia cum va reactiona. Dar a fost de ajuns o singura privire si au inteles amandoi.Se cunosteau de o vesnicie.
A doua zi s-au si mutat impreuna... nu le pasa de nimic, nu aveau nevoie nici de aer, erau ei doi si atat. El o vedea un inger... Iar ea vedea in El intregul Univers, traia pentru El, prin El. Era cel mai frumos barbat.
Iar visul ei era despre el, ca de fiecare data. Vedea viitorul. Un viitor frumos, doar ei doi, o casuta si multi catei. Iar, ca de fiecare data, se trezi odihnita si plina de viata.
Sper sa va placa.

O poveste mai fara inteles

Mi-a venit asa... sa scriu o pseudo-poveste...Era concurs de fantezii pe un site, si mie mi-a venit inspiratia sa scriu asta:
Parul ei balai si ochii caprui invaluiau camera aflata in usoara penumbra...se gandea la viata ei, la ce a fost, la ce va veni. Isi vedea trecutul intunecos, plin de mistere, amar si vroia sa uite. Vroia sa scape de tot ce insemna viata ei pana acum, dragostea, ura, totul... Avea doar 30 de ani si suferea...viata i s-a prabusit atunci cand a pierdut totul... Intai a vrut sa se sinucida, sa intre in uitare, dar apoi a vazut viitorul in ochii lui, niste ochi de chihlimbar... A vazut viitorul ei luminos...A vazut dulceata vietii, bucuria de a trai... Dar totul se facu negru.Ce s-a intamplat?Apoi si-a adus aminte: niste pastile de xanax si mult alcool...Murea...dar murea fericita, a vazut ce inseamna viata.
Zbrrrr....suna ceasul... isi arunca ochii pe tavan... a fost doar un vis,o fantezie...Aude un sunet:
„-Ce faci, iubito?”Ochii de chihlimbar o priveau dragastos.Sa fie vis sau realitate?
Voi sa imi spuneti daca e reusita sau nu :) Sa o continui sau sa ma las balta :D

Na hai sa fac si putina reclama...

Nu prea sunt adepta reclamelor pe bloguri, si nici altundeva... dar acu ma simt obligata sa dau ceva inapoi unui chat care m-a suportat 5 ani,unde am ras si am plans si am facut misto unii de altii...acum e pustiu... din greseala unora... Dar eu cred ca merita aprecierea noastra dupa atatia amari de ani cat ne-a suportat crizele, istericalele, iubirile, mistourile...
Unii sunt de parere ca acest chat a murit... eu cred ca e intr-o etapa de reinventare, de rebranding si ca trebuie sa fim putin mai ingaduitori cu el. Dar e greu sa schimbi mentalitatea cuiva... sa speram ca eu voi reusi :)
Cei interesati site-ul e : Euforia.name

Teo@ DekoCafe

Am descoperit de mult videourile astea pe youtube, dar acu m-am gandit sa vi le impartasesc si voua.Aveti grija sa nu faceti pe voi de ras :p