Azi m-am hotarat sa scriu despre una din marile tabuuri ale societatii noatre. Femeile supraponderale... Si nu ma refer la acele americance ignorante care manaca doar fast-food si se cred slabe. Frumoase sunt. Orice femeie e frumoasa, in felul ei. Ma refer la femeile ca mine, cele care se lupta cu prejudecatile despre "grase" zi de zi. Ni se spune ca suntem urate, neiubite, bolnave. Ca mancam mult, ca aratam dizgratios. Eu ma intreb de unde stiu unii ca mancam mult? E asa usor de judecat in momentul in care nu sti nimic despre celalat. Daca intreb un strain o sa imi zica ca sunt grasa, si cam atat. Daca intreb cunostintele, o sa imi spuna ca sunt inteligenta, si poate, ca am ochi frumosi... dar in spatele politetii lor ascund acea grimasa de "esti grasa, tu nu te vezi? ce ma intrebi pe mine?", prietenii o sa imi spuna ca sunt plina de viata, isterica si incapatanata. Cei mai buni prieteni o sa spuna ca sunt dusa, funny, chiar si ca sunt frumoasa. Iubitul, parintii o sa spuna ca sunt cea mai frumoasa. Si totusi, cea mai mare influenta asupra noastra o are societatea, felul in care suntem privite, marginalizate, judecate.
De mica simteam "ura" asta a societatii. Am ajuns pana in stadii de depresie crunta, de izolare... Simteam ca nu merit sa traiesc printre oameni "normali". Felul in care media prezinta femeia ideala afecteaza moralul femeii moderne... Obsesia asta a frumusetii universale pe mine ma lasa masca... Acum am inteles ca cine vrea sa ma cunoasca, o sa treaca de stratul asta pufos de la exterior si va ajunge la ce e important. Persoanele importante, inteligente nu au prejudecati, si nu mica mi-a fost mirarea in momentul in care chiar am dat de un astfel de grup... Prima data la liceu, cand am legat prietenii pe viata, apoi in momentul in care am descoperit voluntarii... lipsa lor de prejudecati e atat de linistitoare, de atragatoare... Societatea ar trebui sa invete de la ei. Copii de 4, 5 ani care invata ca indiferent de ce e la exterior, interiorul e mai important. Stratul de cerneala nu reprezina un golan, "pufosenia" nu e gretoasa, iar gusturile sunt ale fiecaruia.
Astfel de mentalitate ar aboli depresia in randul adolescentilor, standardele ar fi altele... Dupa parerea mea asa ar trebui sa gandeasca generatiile viitoare, dar se pare ca superficialitatea castiga, din pacate.
Va las acum cu gandurile voastre... Pe alta data...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu