Inceput de vacanta

Asa cum am promis postez in continuare.... Am terminat sesiunea (yupyyy) si am intrat in anul 3 de faculta :(( intr-un fel mi se pare aiurea ca e aproape gata si aceasta etapa din viata mea..... imi va fi foarte dor de ea.... poate pt. ca nu vreau sa renunt la adolescenta... copilarie... vreau sa mai fiu fara griji....dar asta e viata... m-au apucat melancoliile :)) na hai ca nu mai scriu.... va las sa va odihniti :D ... in curand un post despre niste carti, versuri... dar cine stie cand ;) pana atunci:BE HAPPY, DON'T WORRY :D

Tatuaje

Waw... oare cum de numai acum mi-am adus aminte sa scriu despre ceva ce ma pasioneza de mult : TATUAJELE. Stiu ca inca in Romania nu prea sunt agreate si nici nu exista tattoo artists, in adevaratul sens al cuvantului, dar in Occident ele sun o modalitate de a exprima sentimente, de a defini personalitati si de a comemora. Iar cei care le fac sunt considerati artisti. E foarte greu sa faci un tatuaj de calitate, iar pielea nu e chiar un mediu propice pt. a desena... asa ca acesti artisti chiar au nevoie de talent. Ma opresc aici... poate ca nu va pot convinge, dar sper ca tatuatul sa nu mai fie considerate paria artelor si sa apara cat de curand si la noi tattoo artists.

Lagare de concentrare

Citeam azi pe blogul unei colege cat de mult a impresionat-o excursia la Aschwitz-Bierkenau si ma simt datoare sa postez in legatura cu aceasta tema. Si nu pt. ca vreau sa o imit, ci ca sa platesc un tribut bunicului meu, care a scapat dintr-un lagar nemtesc si unui unchi, care a murit in Auschwitz. Mai scriu despre asta din cauza alegerilor euro-parlamentare, cand am vazut ca Vadim Tudor a ajuns unde nu ar fi trebuit lasat. Simt ca nu mai am ce cauta in Romania!!!! DA! Sunt evreica si maghiara si sunt mandra!
Asa, acum sa revenim la lagarele de concentrare.....
Am avut de multe ori ocazia sa merg sa le vad, dar nu pot... ma apuca plansul doar cand ma gandesc la ce au patit milioane de oameni acolo, la cum se facea sapun din ei..... Nu imi pot inchipui orori mai mari.... Nu mai pot scrie, ochii imi sunt impanziti de lacrimi.... Poate voi reveni altadata asupra acestei teme...
Pana atunci, ca nimeni sa nu uite, sau sa nege ca asa ceva s-a intampla, niste poze....