Parampam and hohoho

Eh, dragi mei, uite ca m-am intors la voi ca "proaspat" posesoare de ONG :)) De ce intre ghilimele? Pentru ca in decurs de 3 luni nu am reusit sa finalizez inca toate hartogaraiele pentru el. Eh, in fine, totusi sunt fericita ca il am... Macar acum pot si lucra ceva :D Si in legatura cu lucratul... Stiti ce ma observat? Toata lumea e entuziasmata cand le spui ce vrei sa faci, ca vor sa te ajute, ca o sa faca si o sa drege, dar cand ajungi sa faci ceva, iai de unde nu's. Da, cativa dintre ei chiar m-au ajutat enorm de mult, astfel tre sa multumesc dusei mele :D, lui Iuliu, Flaviei si nu in ultimul rand Luminitei pt tot sprijinul acordat.
Ei, cu tot tam-tamul cu lansarea micului ONG, a iesit ceva... O mica distractie aiurea pentru noi... Tot ce pot face e sa multumesc destinului, Domnului, Kharmei, cum vreti voi sa-i spuneti, pentru minunatii oameni pe care i-am cunoscut din ONG-urile din Baia Mare. Suntem ca o mica masinarie bine unsa :).
Si acum sa trecem la lucruri mai serioase.... Adica la faptul ca finaly ninge :)) Si ca ma bucur de asta... La faptul ca mi se apropie examenele si eu habar nu am cand o invat pentru ele, la faptul ca mie dor de o groaza de prieteni pe care nu i-am vazut de ani de zile... Dar ceea ce ma bucura e faptul ca ei nu m-au uitat.... Asa ca va multumesc, guys. Stiu ca unii dintre voi veti citi randurile astea, dupa ce o sa va stresez cu ele pe facebook, Yahoo, s.a.m.d..
And a little translate, for all you foreigns that read my blog:
My dears, I'm back to stress you with my probles, to complain about the Romanian birocracy. To brag about my organisation :D and to complain about certain people. But I also want to thank a lot of friends that stood next to me, while I planned this crazynes. And to make things short, to thank all the guys from the NGO's from Baia Mare that stand next to each other and suport each other. You rock guys.
And finaly I want to say that I miss all of you guys, my dear friends I haven't seen in ages, but who haven't forgot me. I know you are reading these lines after I stressed you out with them on facebook, Yahoo, etc. So thank you, and I hope we'll meet real soon.

Enough with these sugary, watery stuff, let's bring the fun. Some pictures :)) As usual :p

Halucinatii

Sunt racita cobza... again :)) Stiu, stiu... nu am mai scris de mult, dar, dupa cum v-ati dat seama, nu prea sunt consegventa... in special cand vine vorba de blog, scriu in functie de inspiratie... in cazul in care am :))
Multi s-au plans ca sunt putin cam "dark" si trista, asa ca azi incerc sa fiu mai happy... e toamna, e vremea viselor... ce e ciudat e ca la inceputul lui octombrie totul e verde inca... ceea ce mi se pare ciudat... din pacate nu am avut timp sa iau camera foto in mana, asa ca nu am dovezi... tot ce stiu e ca e cald si bine... vreme perfecta de visat... sau poate e vreme perfecta pt niste finaluri. Maine e finalul cursului de japoneza :(( o sa imi lipseasca, a fost super fun... All I can say is "Thanks Yunus, for a lovely time. For all the laughter and crazy stuff. And hopefully we'll see you soon. So I won't say goodbye, I'll just say また".
Dar sa revenim la normal... ca si o concluzie a fost o vara fun, m-am implicat in multe, am invatat multe... si sper ca toate amintirile sa le pastrez pe veci. Iar ca si un final happy, niste poza, iar :)) cam vechi, dar la fel de frumoase.

Despre viata si alte chestii

Cum nu mi-am facut un obicei sa scriu periodic pe blog... M-am gandit sa respect titlul lui... si sa debitez despre filsofiile vietii... Dar cum e aproape miezul noptii nu am habar ce sa scriu.... Prin minte imi trec tot felul de porcarii...de la voluntariat, la mediu, la master si relatii... prietenii si animale. Deci, cum ziceam ,porcarii...
Dar hai sa trecem peste asta. E vara, e bine... Mai e pana reincepe scoala... E vacanta. Stau cu o cana de cafea in mana... ascult nu metal si nu am somn... asa ca daca vrea careva... astept idei despre ce sa scriu :D

Zile, ganduri....

Azi e o altfel de zi de vara... E "rece" (adica vreo 25 de grade Celsius!!!!), e ceata si ploua... Adica e bine... Pentru mine e perfect. Multi ma intreaba de ce mi se pare perfecta o astfel de zi. Eh, uite ca nu stiu... Poate pentru ca din copilarie astfel de zile imi induceau o stare de reeverie. Adoram si ador sa visez si sa imi fac planuri in astfel de zile.  Imi place sa stau in fata geamului cu o cafea calda si sa privesc lumea grabita... cum o tanara fuge de ploaie, cum o pisica face tot posibilul sa nu se ude... Imi place plumburiul cerului(cum negrul nu il gasim in natura, griul e culoarea mea favorita a naturii). Iar copacii chinuiti de vant... Pare ca o metafora a cum trecem noi prin viata. Multi ma intreaba de ce sunt asa melancolica si "dark". Dragii mei, nu am un raspuns pentru voi.  Tot ce stiu e ca asa melancolica ma distrez de minune.
Aaaaaa....si, asa, ca un update... sunt in continuare la master in Arad. :D Si e super tare.... cateodata. Sunt obositoare drumurile dese cu trenul, e ciudatat vremea in Arad... Dar de aia ma distrez din plin.
Dar sa revenim la ziua mea perfecta. La cum privesc muntii verzi... la cum imi doresc sa nu existe altceva in jurul meu decat o padure, un mic rau si liniste si pace, departe de zgomotul orasului, fara blocuri de beton la orizont, fara case moderne, fara mine si tine.:)

Ploua, doar ploua

Ploua, ploua cu stropi mari
Ploua, ploua peste gandurile mele
Ploua peste ce a fost frumos
Ploua, doar ploua

Ploua in inima mea
Ploua in sufletul meu
Ploua in tot si in toate
Ploua, doar ploua

Ploua a uitare, ploua a vise
Ploua a durere, ploua a sperante
Ploua a despartire, ploua a iubire
Ploua, doar ploua.


Asta, asa, de final, ca o inspiratie. Poate ma veti intreba de autor... Ei bine... e anonim ;) Poate unii isi vor da seama cine e :p

About me!

So me would call me a spoiled bratt... I always get what I want! Always! No, my parents aren't rich, if you were wondering... They are just like you... But they thought me that everything is possible. They bought me everything I wanted, with one condition: I had to study! And I always studyed a lot :D I never wanted to talk about my life, especialy on the Internet. But I think that I have to write about it... I will continue someday... Now I'm not in the right mood... And I know that nobody reads me, so.... Se you :)

Un ianuarie ciudat, sau cum nu vrea sa plec....(nonsens epic)

Ninge, iar. Ieri ploua, azi ninge. Nimic in lumea asta nu mai are sens. Stateam pe autobus, sa vin la lucru si cine se mira ca ninge(!!!!). Va dati seama? Sa ne miram ca ninge in ianuarie... acum 5, 6 ani radeam cand cineva pomenea de posibilitatea unei ploi a doua zi... Azi ne miram ca ninge in ianuarie....chiar ca e ciudat.... Poate mi se pare mie, ca sunt obligata sa plec din Maramuresul meu drag in Arad...Sunt doar 2 saptamani, dar nah, nu vreau sa plec... Nu imi place acolo. Singurul lucru ce ma mai alina e ca o sa am cu cine sa ma distrez.... Dar parca nu vreau sa ma distrez. Vreau sa stau acasa, la caldura. Sa ma joc cu Miki si sa il cicalesc pe Alin :))
Mie dor de adolescenta... mie dor de copilarie... urasc lumea de acum... E doar melancolie...
Privesc pe geam... si in fata mea un bloc care exemplifica perfect Romania de azi, jumatate modernizat, jumatate in ruina.... colorat in vreo 3 culori stridente... Mi se pare exemplul perfect al starii noastre...
Asa ca plang si rad si vreau sa se termine... Vreau sa stiu ca avem un viitor...