About me!

So me would call me a spoiled bratt... I always get what I want! Always! No, my parents aren't rich, if you were wondering... They are just like you... But they thought me that everything is possible. They bought me everything I wanted, with one condition: I had to study! And I always studyed a lot :D I never wanted to talk about my life, especialy on the Internet. But I think that I have to write about it... I will continue someday... Now I'm not in the right mood... And I know that nobody reads me, so.... Se you :)

Un ianuarie ciudat, sau cum nu vrea sa plec....(nonsens epic)

Ninge, iar. Ieri ploua, azi ninge. Nimic in lumea asta nu mai are sens. Stateam pe autobus, sa vin la lucru si cine se mira ca ninge(!!!!). Va dati seama? Sa ne miram ca ninge in ianuarie... acum 5, 6 ani radeam cand cineva pomenea de posibilitatea unei ploi a doua zi... Azi ne miram ca ninge in ianuarie....chiar ca e ciudat.... Poate mi se pare mie, ca sunt obligata sa plec din Maramuresul meu drag in Arad...Sunt doar 2 saptamani, dar nah, nu vreau sa plec... Nu imi place acolo. Singurul lucru ce ma mai alina e ca o sa am cu cine sa ma distrez.... Dar parca nu vreau sa ma distrez. Vreau sa stau acasa, la caldura. Sa ma joc cu Miki si sa il cicalesc pe Alin :))
Mie dor de adolescenta... mie dor de copilarie... urasc lumea de acum... E doar melancolie...
Privesc pe geam... si in fata mea un bloc care exemplifica perfect Romania de azi, jumatate modernizat, jumatate in ruina.... colorat in vreo 3 culori stridente... Mi se pare exemplul perfect al starii noastre...
Asa ca plang si rad si vreau sa se termine... Vreau sa stiu ca avem un viitor...

My life, I think...

De cateva luni am intrat in presa, marele meu baubau... Nu stiu ce m-a apucat, dar nah, am zis ca nu o sa mor. Adevarul e ca nu sunt redactor decat rar, si atunci pe publicitate... dar din pacate, imi place :)) toata tevatura, interesele, etc... e fun de urmarit.
Unii nu si-ar calca pe mandrie sa lucreze pt politicieni and stuff, sa fie unelte de manipulare, dar mie imi place sa experimentez. Asa cum pot lucra, ca si P.R.-ist pt oricine, atata timp cat nu mi se baga in munca, si intelege ce e P.R.-ul si cu ce se mananca. Stiu ca scriu degeaba, si ca imi exprim niste anxietati in eter, dar imi place =))
Nu mai fabulez mai departe, deocamdata, dar revin cu update-uri in curand.

Relatari

Iar am revenit sa va strezes pe blogul meu. De multe ori am impresia ca nu am ce sa va zic, sau zic lucruri inutile. Eh, azi chiar vreau sa scriu fara sa ma gandesc la asta. De cand am ajuns in presa, chiar daca am jurat sa nu fac jurnalism, am ajuns mai cinic, poate, vad lumea altfel decat o vedeam inainte. Imi e dor, cred, de inocanta mea dinainte, dar nu cred ca o voi regasi. A trecut, nu mai sunt copil, chiar daca ador desenele animate, animalele. Imi mai e dor de gotha din mine, care se pare ca s-a ascuns bine pana sambata, cand a avut prima rabufnire, dupa 4 ani de liniste. De atunci ascult non stop HIM si The Rasmus. Ador starea asta, de rataceala intre deprimare si fericire.
Poate de vina e si faptul ca am inteles ca visele mele de PR nu sunt chiar realizabile. Romanii inca nu stiu cu ce se papa PR-ul. Salariile sunt ok, dar nu te lasa sa iti pui in practica ideiile, sau ceea ce ai invatat ca trebuie facut, si pt asta gotha din mine rabufneste, se revolta.
Dar sa lasam astea. ati vazut ce toamna superba avem? Numai potrivita sa fii indragostit :) (eh, eu sunt de aproape 4 ani, dar nah, nu conteaza anii). Ador culorile, vnirea frigului si a iernii. Pacat ca vine agitatie sarbatorilor. Nu imi place ceea ce se face acum de sarbatori. Imi e dor de linistea, caldura, siguranta Craciunului de odinioara. Parca acum nu mai e la fel, agitatie, stres... Eh, dar asta o vom discuta la momentul potrivit. Va las acum, trebuie sa impachetez. Plec departe pt cateva zile... plec sa invat ceva... sper. Asa ca pe curand...
Si o poza, asa ca si un cadou:)

O zi nasoala

Stiu ca v-am promis o continuare... intregul roman zace ascuns intr-un sertar al biroului meu vechi... Sincer? Nu am mai avut timp sa scriu... cu licenta, cu gasitul unui job (nu va angajati la cunoscuti!!!!) cu toate....
Eh, dar azi mi-a venit sa scriu pe blog. De ce? Nu stiu... Stiu doar ca ma simt nasol, am o stare de plans... Parca nimic nu e bine.... Ma simt tradata si tradatoare, fara motiv, simt ca nu ma iubeste nimeni, chiar daca am un iubit afectuos, parinti care ma adora si prieteni dragi. Dar parca ceva lipseste, parca nu e de ajuns... Poate e o stare a mea, sunt poate intru intr-o stare depresiva si scriu prostii, doar sa nu ma gandesc la altele.....
In orice caz, in doua luni am trecut prin multe... poate starea asta e urmarea acestor fapte. Eh, va trece si asta. Va fi bine si pt mine. O zi splendida sa aveti :))

Un roman nou[fragment]

Zbang,zbang,zbang se auzea prin preeria linistita de obicei... Rose iesi sa se bucure de primele raze ale soarelui cand fu surprinsa de o avalansa de gloante. Speriata, intra in casa, lua arma grea de vanatoare si iesi sa se apere de atacatori. Viata nu e chiar asa usoara pe acest nou continent cum spera ea pe vasul ce o aducea dinspre Europa...Cat a fost pe vas visa la campiile intinse din povestile bunicii, care le auzea seara. Visa la o lume idilica, din povesti, o viata usoara si fara chinuri pe acest nou continent.America, ce nume cidat pentru un continent. Dar tot e bine, macar a scapat din mizeriile Londrei. A lucrat 5 ani sa isi poata permite un bilet pe vasul ce o ducea acum spre libertate. A luat cu ea doar cateva haine, pusca de vanatoare a tatului ei si multe vise si sperante. Ajunsa in New York a luat trenul catre Vest, unde se dadeau inca pamanturi gratis pentru temerari. Ea era curajoasa si se avanta in necunoscut sa isi gaseasca locul. Si ce daca era femeie?Asta insemna ca nu poate munci? Pe pamantul primit isi ridica o casuta mica, asa cum visa ea de mica ca va avea. Avea pamant si o ducea desul de bine. Dar o deranjau incursiunile acestor salbatici care incercau sa o jefuiasca., ca si in dimineata aceasta. Dar ea nu vroia sa renunte la putina ei avere.Isi apara pamantul cu furia leoparzilor. Era al ei. In sfarsit ceva numai si numai al ei!
Va urma...

Un alt vis...

Asa cum am promis, o alta povestioara, tot legata de vise :D
Adorm... In toropeala linistita a verii... sunt obosita si vreau sa dorm, fara vise, fara ganduri, dar gandul imi zboara aiurea. Imi zboara la clipele minunate petrecute alaturi de El.
Cine e El? E un barbat frumos(pt. mine) inalt, brunet... care ma iubeste.
Cine sunt eu? O fiinta marunta din Universul acesta, care visa cariera pana sa il intalneasca pe El. Cineva care credea ca barbatii sunt simple jucarii in mainile femeilor, jucarii care trebuie schimbate constant si din care nu poti avea nicio data prea multe. Dar toate astea s-au schimbat cand l-a vazut pe El.
A fost o seara de martie calma si linistita. Ea iesise la plimbare, vroia sa se bucure de primavara, de renastere. Si vroia sa scape de frigul din suflet. Avea totul, dar se simtea goala pe dinauntru. Asta pana cand il intalni pe El. Cobora dintr-o masina, venise in vizita, in orasul ei! Nu ii veni sa creada ce vede... Si-a uitat si propriul nume. Cand s-a apropiat de ea, tremura toata, nu stia cum va reactiona. Dar a fost de ajuns o singura privire si au inteles amandoi.Se cunosteau de o vesnicie.
A doua zi s-au si mutat impreuna... nu le pasa de nimic, nu aveau nevoie nici de aer, erau ei doi si atat. El o vedea un inger... Iar ea vedea in El intregul Univers, traia pentru El, prin El. Era cel mai frumos barbat.
Iar visul ei era despre el, ca de fiecare data. Vedea viitorul. Un viitor frumos, doar ei doi, o casuta si multi catei. Iar, ca de fiecare data, se trezi odihnita si plina de viata.
Sper sa va placa.

O poveste mai fara inteles

Mi-a venit asa... sa scriu o pseudo-poveste...Era concurs de fantezii pe un site, si mie mi-a venit inspiratia sa scriu asta:
Parul ei balai si ochii caprui invaluiau camera aflata in usoara penumbra...se gandea la viata ei, la ce a fost, la ce va veni. Isi vedea trecutul intunecos, plin de mistere, amar si vroia sa uite. Vroia sa scape de tot ce insemna viata ei pana acum, dragostea, ura, totul... Avea doar 30 de ani si suferea...viata i s-a prabusit atunci cand a pierdut totul... Intai a vrut sa se sinucida, sa intre in uitare, dar apoi a vazut viitorul in ochii lui, niste ochi de chihlimbar... A vazut viitorul ei luminos...A vazut dulceata vietii, bucuria de a trai... Dar totul se facu negru.Ce s-a intamplat?Apoi si-a adus aminte: niste pastile de xanax si mult alcool...Murea...dar murea fericita, a vazut ce inseamna viata.
Zbrrrr....suna ceasul... isi arunca ochii pe tavan... a fost doar un vis,o fantezie...Aude un sunet:
„-Ce faci, iubito?”Ochii de chihlimbar o priveau dragastos.Sa fie vis sau realitate?
Voi sa imi spuneti daca e reusita sau nu :) Sa o continui sau sa ma las balta :D

Na hai sa fac si putina reclama...

Nu prea sunt adepta reclamelor pe bloguri, si nici altundeva... dar acu ma simt obligata sa dau ceva inapoi unui chat care m-a suportat 5 ani,unde am ras si am plans si am facut misto unii de altii...acum e pustiu... din greseala unora... Dar eu cred ca merita aprecierea noastra dupa atatia amari de ani cat ne-a suportat crizele, istericalele, iubirile, mistourile...
Unii sunt de parere ca acest chat a murit... eu cred ca e intr-o etapa de reinventare, de rebranding si ca trebuie sa fim putin mai ingaduitori cu el. Dar e greu sa schimbi mentalitatea cuiva... sa speram ca eu voi reusi :)
Cei interesati site-ul e : Euforia.name

Teo@ DekoCafe

Am descoperit de mult videourile astea pe youtube, dar acu m-am gandit sa vi le impartasesc si voua.Aveti grija sa nu faceti pe voi de ras :p

Am revenit din pseudo-vacanta :))

Daca mai exista lume care citeste blogul meu, vreau sa imi cer scuze ca nu am postat de asa multa vreme :( Dar uite ca o banala raceala mi-a dat o tema numai buna pt. blog. De o saptamana stau numai in casa si ma plictisesc de moarte(am prins o receala zuper marfa :(( )... asa ca nu am altceva de lucru (sunt pe foaie de boala de la job) decat "sa ma dau cu barca pe net" :)). Si asa am dat peste cateva bloguri suuuuuper cu tot felul de retete ( http://amalia-mylife.blogspot.com , http://adamache-laura.blogspot.com/ , etc... mai sunt muuuuulte pe care le-am citit si imi cer scuze ca nu le-am adaugat pe toate) si uite asa mi-au dat curaj sa incerc ceva ce vroiam de mult sa fac, bagels sau covrigi evreiesti. Aaaa, sa nu uit sa mentionez ca ador sa gatesc si sa coc tot felul. Asa ca in dimineata asta am iesit pana la magazinul de langa mine si am cumparat cele necesare... Reteta o gasiti pe una din cele doua bloguri. Acu sa vad cum or iesi, sunt inca la cuptor. Promit sa va tin la curent cu ele, si incerc sa pun si niste poze :) Asa arata cele profesionale :)) ale mele nu vor iesi chiar asa profi :))Dar sper sa incercati si voi sa le faceti, sunt mmmmmiami ;)

Inceput de vacanta

Asa cum am promis postez in continuare.... Am terminat sesiunea (yupyyy) si am intrat in anul 3 de faculta :(( intr-un fel mi se pare aiurea ca e aproape gata si aceasta etapa din viata mea..... imi va fi foarte dor de ea.... poate pt. ca nu vreau sa renunt la adolescenta... copilarie... vreau sa mai fiu fara griji....dar asta e viata... m-au apucat melancoliile :)) na hai ca nu mai scriu.... va las sa va odihniti :D ... in curand un post despre niste carti, versuri... dar cine stie cand ;) pana atunci:BE HAPPY, DON'T WORRY :D

Tatuaje

Waw... oare cum de numai acum mi-am adus aminte sa scriu despre ceva ce ma pasioneza de mult : TATUAJELE. Stiu ca inca in Romania nu prea sunt agreate si nici nu exista tattoo artists, in adevaratul sens al cuvantului, dar in Occident ele sun o modalitate de a exprima sentimente, de a defini personalitati si de a comemora. Iar cei care le fac sunt considerati artisti. E foarte greu sa faci un tatuaj de calitate, iar pielea nu e chiar un mediu propice pt. a desena... asa ca acesti artisti chiar au nevoie de talent. Ma opresc aici... poate ca nu va pot convinge, dar sper ca tatuatul sa nu mai fie considerate paria artelor si sa apara cat de curand si la noi tattoo artists.

Lagare de concentrare

Citeam azi pe blogul unei colege cat de mult a impresionat-o excursia la Aschwitz-Bierkenau si ma simt datoare sa postez in legatura cu aceasta tema. Si nu pt. ca vreau sa o imit, ci ca sa platesc un tribut bunicului meu, care a scapat dintr-un lagar nemtesc si unui unchi, care a murit in Auschwitz. Mai scriu despre asta din cauza alegerilor euro-parlamentare, cand am vazut ca Vadim Tudor a ajuns unde nu ar fi trebuit lasat. Simt ca nu mai am ce cauta in Romania!!!! DA! Sunt evreica si maghiara si sunt mandra!
Asa, acum sa revenim la lagarele de concentrare.....
Am avut de multe ori ocazia sa merg sa le vad, dar nu pot... ma apuca plansul doar cand ma gandesc la ce au patit milioane de oameni acolo, la cum se facea sapun din ei..... Nu imi pot inchipui orori mai mari.... Nu mai pot scrie, ochii imi sunt impanziti de lacrimi.... Poate voi reveni altadata asupra acestei teme...
Pana atunci, ca nimeni sa nu uite, sau sa nege ca asa ceva s-a intampla, niste poze....

Prietenia

Oare ce e prietenia? E faptul ca te distrezi cu cineva pana cand te saturi de el? Sau poate pana cand ramane fara bani? Sau e atunci cand cineva e alaturi de tine la bine si la rau? Eu am si am avut tot felul de prieteni, dar de 7 ani incoace pot spune ce e prietenia adevarata! Aceasta faptura mica a reusit sa scoata la iveala nebuna din mine. De cand am inceput sa povestesc cu ea, mi-a fost alaturi si i-am putut spune orice! SHE IS MY BEST FRIEND IN THE HOLE WORLD!!!! Ma bucur ca a fost prima persoana pe care am vazut-o in prima zi de liceu! A trebuit neaparat sa scriu aceste lucruri :D

Asa vrem sa le mai vedem?

Acestea sunt doa 0,1 % din animalele pe cale de disparitie, care, din cauza omului, risca sa mai fie doar o amintire dureroasa pe filele patate de sange ale istoriei Terrei! Stiu ca nu am cum sa am impact asupra multor oameni, dar sper ca acea persoana care imi citeste blogul (in afara de tine, dusa, ca tu doara ai aceleasi idei ca ale mele, nu mai am ce sa te influentez :p) sa spuna mai departe altora, iar peste tot sa rasune: STOP VANATORII!OPRITI UCIDEREA PLANETEI, A ANIMALELOR SALBATICE SI A FAUNEI LA FEL DE SALBATICE, pentru ca ....

...vom ajunge sa ne vanam unii pe altii pana vom ajunge noi, oamenii, o specie pe cale de disparitie!

Viitorul?

Oare chiar vrem sa traim intr-o lume care arata asa? Stop poluarii! Da reciclarii si ecologiei! Sustineti viata!

Ecologia... o moda sau o necesitate?

Verdele acesta e doar o fita? Oare nu ar trebui sa fim constienti de faptul ca natura e cea care ne tine in viata? Suntem mari crestini, dar nu suntem constienti ca de fapt Dumnezeu a creat mama natura sa ne ocorteasca. Deci ar trebui sa o respectam !

Vechile valori baispriene

Unde a ramas grandoarea de alta data a acestui oras? Candva era un oras cochet, frumos.... Acum cui ii masi pasa de vechile valori? Nimanui, sunt doar niste ruine, iar daca ar fi renovate si cu putina publicitae ar aduce venituri frumoase orasului, cu conditia sa fie curat, dar in Romania asa ceva nu e posibil.... Pacat, mare pacat....

"Politichia" romeneasca

Uitai aici un om care merita sa fie numit politician. Toata lumea il defaimeaza, dar nu au habar despre ce vorbesc.... Eu sunt de parere ca sunt rari in lume politicieni cu pregatirea domnului Mircea Geoana, iar de Romania ce sa mai zic.... Bine ca acum nu mai e bun, de cand conduce PArtidul Social Democrat, dar cat timp a fost Ministru de externe a fost foarte bun, nu se mai amintesc acum contriibutiile lui la politica externa a Romaniei de cand a devenit un pericol real pentru incompetentii din politica romaneasca, care parca s-au lipit cu "superglue" de scaunele politicii romanesti, unde s-au imbogatit pe nedrept, simuland cunoasterea si "aburind"romanii care nu vad dincolo de masca lor....
Si nu vorbesc in necunostinta de cauza, am patit-o chiar eu, si inca cu cineva din partidului dansului! Era in vara anului 2004, cand erau in plina desfasurare campaniile pentru primarii... si eu, hai ca doar candidatul pentru primaria Baia-Sprie din partea P.S.D-ului era o cunostinta de a mea (cine ma cunoaste stie) poate il ajut cu niste sfaturi si nitica campanie in plus, zis si facut... doar eram clasa a 10, nu puteam vota , dar puteam sa il ajut altfel, si dai si trage, si convinge oamenii sa il voteze.... ca doar pe tine te ajuti... am ajuns pana in turul doi, unde a pierdut la o foarte mica diferenta, dar a ajuns vice-primar... si dupa toate astea am ajuns sa aflu ca de fapt delapide banii cetatenilor si ai propiei firme, asa ca mi-am dat seama ca trebuie schimbat ceva in tara asta.
Nu scriu acestea pentru ca imediat intram in campanie, ci pentru ca cred ca el este un model demn pentru viitorii politicieni romani!