Azi iar e o zi "din aia" pentru mine. Iar ma apuca "nostalgiile", cum le zicea bunicul meu.Asa ca stau si ma uit pe geam. Soare, cald... (cat poate fi de cald in februarie?), bine... pentru unii. Dar parca nu vad ceea ce e cu adevarat afara, parca vad gandurile celor cu care ma intersectez zi de zi... si tot ceea ce vad e faptul ca ii stresez, ca ii exasperez, ca nu stiu ceea ce fac. Da, stiu, asta e impresia mea, si asa ma vad eu, dar cred ca asa e... Si atunci, ma gandesc : eu de ce mai exist? Of... sunt un dezastru.... Simt ca nu mai pot face nimic... nici macar sa mai gatesc nu mai pot :)) De mancat ce sa mai zic :( Stau in fata computerului si citesc carti... Incerc sa imi fac proiectele. Stiu ca nu ma citeste nimeni, deci am un fel de jurnal :D Tot ceea ce am facut a fost sa scriu poezii, pe care nu ma pot convinge sa le redactez. Poezii dark, fara sens despre moarte, despre iubire, despre ingeri si demoni. Am terminat si sesiunea, am inceput si lucrul... Eh, ce conteaza, ajunge pe azi, revin soon :D
si o mostra a "geniului" meu creator:
Am ramas aici, un trup fara suflet,
O carcasa fara minte,
O papusa pe ata, care joaca teatru.
Un teatru cinic, despre o viata murada,
O viata goala, de carcasa fara minte
Care joaca teatru ca o papusa pe ata.
