Stateam la masa si ma uitam la ea cum se intinde ca o pisica la soare. Ma uit la ea si nu imi vine sa cred cat poate fi de perfecta. Sta la masa, in bistroul nostru preferat, cu genunchii la piept, citind o carte, asteptand mancarea. E duminica dimineata, e soare, iar ea sta la masa noastra preferata, langa geam. Bistroul e micut si cochet, ca si ea. Plin de flori, aerisit, minimalist....
Nu imi pot lua ochii de la ea, asteptand momentul in care vine mancarea si ea se va intinde dupa telefon, sa imi trimita un sms, sa ma cheme langa ea. E traditia noastra de duminica. Doarme la mine sambata noaptea, iar dimineata iesim sa mancam. Ea sta si citeste, eu vb cu prietenii mei, pana cand vine mancarea si ma intorc la ea. Apare mancarea, ea se intinde pisicoasa dupa telefon, o vad cum tasteaza si astept mesajul ei. Dar azi nu mai vine, azi raman doar cu amintirile... Cand imi ridic privirea, vad langa ea pe altcineva.E un timp bine, cam de-o varsta cu ea, care o soarbe din priviri. Nu mai pot sta, nu mai pot sa ii privesc. Ma ridic de la masa mea, trec pe langa ei si plec. Imi e prea dor de ea, prea dor de noi.
In timp ce incerc sa gasesc un loc unde ma pot calma, nu pot sa nu rememorez cum m-am indragostit de ea... Aveam 17 ani cand am intalnit-o prima data. A aparut in viata mea din greseala, dintr-un joc. Organiza evenimente pentru tineri si m-am gandit sa ma implic si eu. Cand am cunoscut-o am crezut ca are aceeasi varsta ca mine. Era mica, plina de viata si superba. Vroiam sa fie doar a mea. Dar ea m-a refuzat. Prima data am simtit ca m-am facut de ras, ca ea rade de mine, dar cand si-a ridicat privirea din pamant, vedea ca ii pare rau ca a zis nu. Prima mea intrebare a fost de ce, iar raspunsul ei a fost: "am 27 de ani, iti sunt mentor, imi esti ca si un copil". Nu imi venea sa cred. Arata ca o pustoaica de 16 ani, am zis ca face misto de mine, ca rade de mine. Dar ea era serioasa. Am devenit incet prieteni, mi-a devenit un fel de mentor, dar eu vroiam sa fie ceva mai mult. O visam tot timpul, ma gandeam doar la ea, si cred ca ea a simtit asta, pentru ca devenea din ce in ce mai rece. Iar brusc a disparut din viata mea. Ma gandeam des la ea, dar munceam din greu, sa pot pleca, sa imi urmez visul. Dupa 3 ani am intrat la facultate, si ea nu imi mai bantuia visele. Ajuns in Bucale, la facultate, ca orice student, imi caut de lucru. Dupa cateva luni, ajung sa lucrez intr-un domeniu care ma pasioneaza, si fac ceeace fac cu placere. Intr-o dimineata de mai aud vocea sefului care ma striga. Ies din birou si merg sa vad ce mi se mai da de lucru. Cand ajung in lobby, nu mai pot gandi. Langa seful meu e ea. Aud doar ca prin vis ca ea reprezinta un client foarte important, iar in urmatoarele luni voi lucra cu ea. Ea, politicoasa, se prezinta de parca nici nu m-ar cunoaste. Dar ceea ce o da de gol e sclipirea din ochi. Acum are 30 de ani, dar e mai frumoasa ca oricand. Parul lung, ondulat, ochii micuti, verzi, statura mignona, totul e feeric la ea. Simt ca nu mai am aer si ca nu pot sa respir. Cum voi putea fi profesionist, cand ea e langa mine si nu o pot avea? Totusi sunt profi, si tin totul in mine. Pana intr-o seara, cand nu mai pot rezista si o sarut cand o conduceam acasa, vineri. Ea, surprinsa, se retrage. Eu, rusinat, plec acasa. Nu pot dormi, ma tot gandesc cum pot remedia totul. Spre amiaza o sun, iar ea ma invita la ea, la o cafea, sa vorbim despre ce s-a intamplat.Cand ajung la ea, nu mai pot vorbi, gura mi-e uscata, imi e frica ca nu o sa mai vrea sa ma vada. Primele ei cuvinte au fost: "ce ma bucur ca nu mai esti minor". Atunci am inteles de ce plecase ea. O strang strans in brate, o sarut si ii spun cat de indragostit sunt. Iar din sambata aceea, am fost de nedespartit. Eram cel mai fericit om din lume.
Duminica dimineata ma trezeam cu mult inaintea ei, sa o pot privi cum doarme, cat e de linistita si perfecta. Imi placea sa o vad fara griji, senina si odihnita. Intotdeauna cand deschidea ochii se cuibarea in bratele mele, ca si un copil, o strangeam la piept si imi venea sa nu ii mai dau drumul. Ieseam sa mancam in bistroul ei preferat, ea cu tabieturile ei, eu cu ale mele. Ea statea la masa ei, cu genunchii la piept, citind o carte, asteptand mancarea. E duminica dimineata, e soare, iar ea sta la masa noastra preferata, langa geam, eu m-am intalnit cu niste prieteni. Bistroul e micut si cochet, ca si ea. Plin de flori, aerisit, minimalist....
Nu imi pot lua ochii de la ea, asteptand momentul in care vine mancarea si ea se va intinde dupa telefon, sa imi trimita un sms, sa ma cheme langa ea...
