joi, 19 februarie 2015

Aiureli...

Se pare ca am tendinta sa scriu pe blog cand sunt mega trista si nu am cu cine vorbi... Chiar nu stiu cui sa ii zic asta... Chiar si acum stau in pat, cu laptopul in brate si plang... Ceaa ce eu nu fac, nu plang. Dar chesti asta ma apasa asa de mult, ca nu mai pot.
Citeam acum cateva minute despre ce inseamna o relatie ideala. Despre fata ideala pentru un tip. Si atunci m-a lovit. Eu asta vreau si asta simt pentru cineva. Cel care m-a facut sa plang e singurul tip dupa care am plans atunci cand mi-a zis ca nu mai simte nimic pentru mine... (nu am plans dupa o relatie de 7 ani, o relatie care credeam ca va dura toata viata). Si tipul asta m-a dat peste cap. Credeam ca am uitat de el (vorbisem cu el vreo 2, 3 saptamani prin 2014), dar mi-a aparut in newsfeed-ul de pe facebook o postare de a lui si m-a lovit mai tare decat orice altceva.
Tipul asta e versiunea mea masculina la nivel de minte si spirit. E la fel de cinic si sadic, dar poate fi si "uman"...
De multe ori visez cu ochii deschisi la cum ar fi sa stau zile in sir cu el in pat, sa il tin in brate, sa ne uitam la comedii proaste si filme noir, sa ne iubim si sa nu mai existe altceva pe lumea asta. Sa avem o camera dezordonata, plina de schite si de foi cu povesti scrise de noi, in care sa se auda muzica in surdina si sa nu ne deranjeze nimeni.
Ma provoaca la un nivel mental, cum nu credeam ca poate cineva sa ma provoace, mai ales cineva de care sa imi placa. Mai ales ca ma indragostesc foarte usor si imi trece la fel de usor, ma asteptam sa vina, sa ma loveasca si sa imi treaca. Chiar mai rapid decat lui. Si uite ca inca nu mi-a trecut, inca stau si ma gandesc la el.
Ii inchin lui aceste randuri, chiar daca de la ultima mea postare am trecut prin vreo 4 relatii, dar nici una nu m-a marcat asa, nici una nu m-a lovit asa.
Sfaturi?
Si asa, sa va alimentez imaginatia, mai jos aveti camera in care visez ca ne inchidem... Nu e a mea, am "furat-o" de pe net, dar e atat de perfecta, ca nu rezist sa nu vi-o arat.